TNB si tzara(nii) !!!
AM fost joi la teatru. Mi-am luat nevasta, si am mers la Jocul ielelor. La TNB.
Am ajuns acolo la 6:30. NU prea erau oameni. ai asteptam cateva cunostinte si ne indreptam spre intrare. O doamna dragutza de scaneaza biletele (s-au modernizat, au cod de bare), si ne indruma catre ce-am mai apropiata intrare de locurile noastre. Localizam locurile si ne asezam. Randul 17.
Era ok, desi un pic in spate, dar macar vedeam tot.
Si acu au inceput intamplarile :1: oamenii au continuat sa vina si cu 15 minute dupa inceperea piesei. Nici nu incepuse bine piesa, ma tolanisem si eu in scaun si se terzeste unu ca vrea sa treaca prin fata mea.Nici t pardon ,sau ma scuzati, ci direct. Ba unu dinter ei, cu un cap mai mic decat mine se si uita in ochii mei urat, mai mai sa il si pocnesc. Ma abtin. Ma asez la loc. Inca 5 minute si din nou altii sa intre mai in lungul randului. Uff……..
Pe alt rand aceeasi faza….insa 2 tipe (cam pe la 40 de ani) nu au vrut in ruptul capului sa se ridice sa ii lase pe cei 2 nou-veniti). S-au asezat ceva mai in spate pe niste locuri neocupate.
Eeh…..ma calmasem. ma tolanesc, pup carcaiacu, si aud fosnet de punga de ceva de rontait. Come on. Cineva are ceva cu mine. Cineva nu ma iubeste indeajuns ca sa ma lase sa vad si eu o piesa de teatru asa cum ar trebui.
2: absolut toata durata piesei (a fost cam 1 ora 45), au sunat, pardon “bipuit” telefoane. Care mai de care. (am numarat nu mai putin de 50 de intreruperi). Si totusi faza a culminat cu un sunet de unda radio pe frecventa telefoanelor interferand cu difuzoarele din sala, moment in care actorul s-a oprit in mijlocul replicii, s-a uitat urat intr-o parte salii, si dupa cateva secunde de asteptare, si-a reluat replica. Am inlemnit.
Asha ceva foarte rar. O singura data Natasa Raab, a criticat audienta la un spectacol la Craiova.
In rest totul bine si frumos.
A cam lipsit barfa, doar la inceput cateva idioate nu se oprisera din trancanit. Dar se iarta.. inertia. Cum sa nu accepti legile fizicii feminine. 
O piesa super, cu intentii evidente, cu deznodamant iubaret, intriga destul de complexa, situatii destul de neasteptate, cateva situatii comice. O piesa pe care o recomand cu caldura oricui. Deasemenea interpretarea a fost peste nivelul audientei, doar cativa actori avand cateva mici scapari,in sensul ca nu au reusit sa coreleze replicile cu starea de spirit pe care terbuiau sa o arate. Dar putine insa, si total pardonabile.
In alta ordine de idei abia asteptam sa ies, doar ca sa scap de tate si elevi cu pera multe aere. Afara, nici nu ies bine pe usa teatrului, ca ma izbeste un fum greu. Toate oile iesisera la fuma. Suferisera 105 minute fara.
In rest culturalizare placuta.
Si eu am trecut prin ceva asemanator.Aseara a fost mai dragut totusi,o alta atmosfera la tetarul unde am fost,diferita de cea de la TNB.
si eu am dus-o pe Adelix acolo, ce mandra sunt
cu toate problemele mele cu teatrul am simtit la un moment dat nevoia sa merg la piesa asta – e una dintre piesele mele preferate. dupa ce povestesti cred ca de eram in locul tau chiar pocneam pe careva. cum sa faci asa ceva?? punga cu chestii de rontait?
de as fi in locul actorilor as pleca de pe scena. cu toata parerea de rau fata de cei cativa care merg pentru teatru si arta si nu pt ca e “cul/monden sa mergi la teatru”
Tocmai de asta nu ma mai duc in sala mare.
ma duceam numa in sala amfiteatru sau in sala atelier. E restrans, si esti aproape de scena, deci in nici un caz ,chestii de rontait si /sau telefoane. Adik ti-ai atrage mult pre amulte priviri aiurea, si cred ca ai fi si dat afara.
cul ? mda…impresionezi fetele…..hai fah la teatru….si chiar dc nu inteleg nik..e cul. vai de capul lor de dobitoci.
Cunosc fenomenul, am fost la aceeasi piesa si am avut parte de probleme similare, variind intre o persoana care, pe intuneric, a reusit incredibila performanta de a mi se aseza in poala si un individ care, cu adevarat “insetat de absolut” (vorba piesei) aproape ca a varsat sticla de sprite pe mine… Concluzia: k sa citez inca odata din piesa, consider ca romanii nu stau prea rau cu “restantele de voluptate”…
…cat despre telefoane, Octavian Paler afirmase odata ca “romanul s-a nascut prin excelenta postmodern”
mda…..insa modernitatea nu inseamna tehnologie. Avem mai multe gadgeturi si mai putina minte, mai putin bun-simt.
ahh cred k tozti din cei care au mers de cel putzin cateva ori la teatru cunoastem fenomenul … nu mai imi place tnb si mai ales sala mare …
) … pe care o adoram cand eram mica … acuma imi place mai mult Sala Toma Caragiu de la Bulandra … acuma depinde si de piese dar mereu se fac schimbari … lucru care nu ma plictiseste .. tinand cont k merg chiar ff des la teatru. oricum cum am mai citit si din ce au zis mai multzi … au dreptate, sala amfiteatru sau in sala atelier sunt muuult mai intime … este o alta atmosfera 